PANOUL NR. 10
OCHIURI STEPICE

Frăsinelul (Dictamnus albus) este o plantă erbacee, perenă, care creşte pe stâncării, la marginea pădurilor de la câmpie şi regiunea deluroasă până în zona montană, răspândit în Europa şi Asia. Tulpina poate atinge 1,2 m. Florile sunt mari roze, roze liliachii, rar albe. Înfloreşte în perioada mai-iulie. Planta provine din zona mediteraneană și are miros de lămâie. Din cauza uleiului volatil pe care îl emană, în zilele călduroase, datorită soarelui puternic poate lua foc. Atingerea plantei provoacă reacții fototoxice pe piele. Suportă foarte bine seceta, crește în apropierea pădurilor, în rariștile de pădure și ochiuri stepice. Înflorește în luna mai. ESTE O SPECIE RARĂ.

În Germania, este considerat monument al naturii, fiind interzisă recoltarea din flora spontană.

Conţine alcaloizi, saponine, substanţe amare, uleiuri eterice, flavonoizi, săruri minerale.
În medicină, planta se foloseşte pentru tratarea de epilepsie, isterie, viermi intestinali, febră, gută, muşcături veninoase, balonări, afecţiuni stomacale. Planta este folosită la aromatizarea lichiorurilor. Având o anumită doză de toxicitate, se va administra numai sub supraveghere medicală. Nu se va administra femeilor gravide. Frăsinelul se foloseşte în homeopatie în cazul durerilor abdominale.

Frăsinelul este şi o plantă ornamentală, cultivată prin parcuri şi grădini publice. Se înmulţeşte prin seminţe.

Foto 23

Capul șarpelui (Echium russicum, Echium maculatum, Echium rubrum) Denumirea de șarpe provine de la forma inflorescenței, mai ales forma staminelor care seamănă cu limba unui șarpe. Este plantă medicinală, erbacee, cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele, dispuse în spice. Speciile genului Echium în marea lor majoritate sunt originare din regiunea mediteraneană. Înflorește în mai-iunie. ESTE O SPECIE DE INTERES DEOSEBIT, OCROTITĂ DE LEGE. Este o plantă erbacee acoperită cu peri aspri şi cu flori roşii ca sângele, dispuse în spice simple. Rădăcina este pivotantă, neagră; tulpina erectă, înaltă până la 1metru, rigidă, neramificată sau ramificată de la bază, acoperită cu peri scurți moi iar printre ei se găsesc peri lungi, setiformi.Frunzele sunt linear – lanceolate, acute, cele de la bază sunt pețiolate, dispuse în rozetă, cele tulpinale sesile, uninerve, păroase.

Florile prezintă simetrie zigomorfă inițial au culoarea roșiatică apoi albastră, sau pot fi albe, roz, grupate în cime simple iar acestea într-o inflorescență cilindrică, paniculată. Caliciul este format din cinci sepale linear–lanceolate, gamofil, iar corola infundibuliformă, nu prezintă fornice, are cinci lobi inegali, ușor curbată și bilabiată, pubescentă, gamofilă. Androceul este format din cinci stamine curbate, orientate în sus, exerte, roșietice iar anterele albastre; gineceul prezintă disc nectarifer la bază, stil lung, deasemenea exert, pubescent, cu stigmat bilobat.

În general perioada de înflorire este ceva mai târzie decât a celorlalte specii din această familie, începând din iunie până în septembrie. Fructele sunt nucule.

Foto 24

Fluturele – argus (Plebejus argus) este cel mai mic fluture diurn, dintre cele 3 specii ale genului. În zilele însorite zboară aproape tot timpul, fără odihnă. Este fluturele dealurilor deschise, înierbate. Aripile mascului sunt albastre cu nuanță cafenie, aripile femelei sunt maronii, decorate cu multe puncte. De obicei zboară dimineața sau după masă. Ouăle sunt depuse pe sol sau aproape de sol. Au trei generații pe an, se pot observa începând din luna mai până în septembrie. Se recunoaşte după tivul lat şi ȋntunecat de pe marginea aripilor albastre, de la mascul. Specialiştii disting un spin caracteristic pe tibia piciorului anterior, ȋn lipsa acestuia determinarea sigură se poate face după armătura genitală. Specia ȋşi depune ouăle pe plante leguminoase, din pajişti stepice şi mezofile. Ziua se pot aduna pe solul umed, unde formează agregate de zeci de indivizi, uneori şi cu alte specii de fluturi. Au afinitate pentru pajişti unde se găsesc muşuroaie de furnici din genul Lasius sp., unde larvele fluturelui pot fi adoptate de furnici. Acest comportament protejează larva fluturelui de diverşi paraziţi. Acest fenomen se numeşte mirmecofilie dar nu este obligatoriu pentru specie.

Conservarea biodiversității în doua situri ”Natura 2000” prin implicarea comunităţilor locale

logo fonduri norvegiene
fundatia pentru parteneriat
logo fondul ong
Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014.
Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informației prezentate revin inițiatorilor website-ului. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.