PANOUL NR. 4
STEJARUL PUFOS

Stejarul pufos (Quercus pubescens) se ȋntȃlneşte pe ȋntinderi mai mari ȋn Cȃmpia Romȃnă şi aproape toată Dobrogea. Pădurile de stejar pufos din Transilvania sunt situate la limita superioară a habitatului prioritar 91HO, prezente datorită expoziţiei intens ȋnsorite a dealurilor pe care cresc. O alta cauză o constituie panta extrem de mare a dealurilor pe care cresc, pantă de 35 – 40 grade şi a naturii substratului litologic. Ca şi ameninţări amintim păşunatul ȋn apropierea arboretelor şi incendierile accidentale.

Foto 7

În spatele panoului se observă câteva exemplare de stejar pufos (Quercus pubescens). Este o specie de interes deosebit care, împreună cu speciile din jur, formează un habitat prioritar, protejat la nivel naţional şi comunitar. Habitatul (asociaţia vegetală) cu stejar pufos a determinat declararea acestei păduri ca arie protejată – sit de importanţă comunitară parte a reţelei europene Natura 2000 - de o importanţă deosebită în conservarea biodiversităţii.

Stejarul pufos este o specie mediteraneană şi are frunza uşor pufoasă (pubescentă – cu peri) pe spate. Fructifică puţin şi destul de rar, o dată la 5-7 ani, acest lucru făcând ca regenerarea lui să fie foarte dificilă.
Creşte mai puţin înalt decât ceilalţi stejari, de multe ori cresc mai multe exemplare aproape din acelaşi loc şi are trunchiul mai rău conformat, cu o scoarţă caracteristică. În comparaţie cu gorunul (Q. petraea) sau stejarul (Q. robur) cu care poate fi confundat, stejarul pufos are scoarţa mult mai adânc brăzdată, în special la baza trunchiului. Dacă priviţi atent în jur sau imaginile, se observă uşor diferenţa dintre scoarţa de stejar pufos şi scoarţa celorlalţi arbori.

De multe ori cresc mai multe exemplare aproape din acelaşi loc şi are trunchiul mai rău conformat, strâmb, cu o scoarţă caracteristică. Stejarul pufos are scoarţa adânc brăzdată, în special la baza trunchiului, împărţită în plăci oarecum dreptunghiulare. Lemnul are însuşiri tehnologice bune, fiind asemănător cu cel al gârniţei - Quercus frainetto, dar din cauza dimensiunilor reduse este folosit cel mai des ca lemn de foc. Coronamentul este larg şi neregulat răsfirat, rar, luminos.

Lăstarii tineri sunt puternic pufoși. Frunzele au 5 - 10 cm lungime, foarte variabile în formă și dimensiune, cu 4 - 8 perechi de lame contondente sau ascuțite, de culoare verde închis, până la  gri-verzui, pubescente pe dos. Cupola din jurul ghindei, de asemenea este pufoasă. Preferă solurile calcaroase şi locurile însorite.

Foto 8

Stejarul pufos este un element mediteranean – central european având aria de răspândire în Europa sudică, centrală, Crimeea şi Asia Mică. În munţii din jurul Mediteranei, el formează un etaj aparte, etajul stejarului pufos. În ţara nostră formează pâlcuri de întindere mai mică, pure sau asociate cu alte esenţe lemnoase.

Arealul stejarului pufos în ţara noastră: Câmpia şi Dealurile de Vest, Depresiunea Transilvaniei, rama nordică, estică şi sudică a Munţilor Apuseni şi vestul Munţilor Banatului.

 

Conservarea biodiversității în doua situri ”Natura 2000” prin implicarea comunităţilor locale

logo fonduri norvegiene
fundatia pentru parteneriat
logo fondul ong
Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014.
Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informației prezentate revin inițiatorilor website-ului. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.