PANOUL NR. 6
MAMIFERE ŞI PĂSĂRI

Căprioara (Capreolus capreolus) face parte din clasa Mammalia, ordinul Artiodactyla, familia Cervidae. Lungimea corpului ajunge la 140 cm, are coada scurtă și aproximativ 50 kg la maturitate. Își schimbă coloritul în funcție de anotimp: iarna este cenușie iar vara maronie. Sub coadă și pe partea posterioară a picioarelor are o ”oglindă”, care iarna este albă iar vara gălbuie. Puiul de căprioară, iedul, se naște în mai, blana este decorată cu pete negre pe fond alb. Pe măsură ce crește devine maroniu-roșiatic. Femela, în comparație cu masculul, nu are coarne. Țapul își pierde coarnele la începutul fiecărei ierni, dar acestea încep să crească iar primăvara. Habitatul perfect al căprioarei este liziera de pădure. De obicei ele se odihnesc în timpul zilei, iar noaptea sunt active și se hrănesc. Căprioara pare la prima vedere un animal blȃnd, neajutorat chiar, cu privirea inteligentă. De fapt, specia s-a adaptat foarte bine la influenţele antropice, formȃnd populaţii stabile ȋn pădurile de stejar pufos. O ajută corpul bine proporţionat, zvelt, capabil să se ferească de numeroşii prădători. De asemenea, toate organele de simţ sunt foarte bine dezvoltate. Văzul filtrează razele de lumină din pădure, printre genele foarte lungi de la pleoapa de sus. Auzul este fin, bazat pe urechile relativ mari, mai ȋnchise la culoare pe dinafară decȃt restul corpului. Mirosul este dezvoltat, dar o dezavantajează, dacă bate vȃntul din direcţia opusă duşmanului. Culoarea părului este adaptativă, după anotimp. Căprioara are şi numeroşi prădători naturali, dar efectivele suferă şi din cauza haitelor de cȃini vagabonzi.

Foto 8

Mistreţul (Sus scrofa) face parte din clasa Mammalia, ordinul Artiodactyla, familia Suidae. Specia trăieşte de obicei cu familia numeroasă, formată din mai multe generaţii. Perfect adaptat la viaţa din pădure, are botul numit şi rȃt, principala armă, atȃt pentru apărare cȃt şi pentru procurarea hranei. Pentru apărare ȋl ajută şi pielea groasă, acoperită cu păr. Igiena pielii este menţinută prin scăldători mocirloase existente şi ȋn pădurile de stejar. Mȃlul din bălţi omoară eventualii paraziţi. Trofeul speciei ȋl reprezintă blana şi colţii situaţi pe mandibulă, ȋncovoiaţi ȋn sus spre exteriorul fălcii. Aceştia sunt şi o armă periculoasă, putȃnd penetra pielea oricărui duşman. Cu toată rezistenţa speciei, mistreţul este destul de sensibil la unele boli, de exemplu la pestă porcină. De aceea se impune o monitorizare regulată a pădurii pentru a semnala la timp orice dezechilibru care ar putea să apară. Nu are duşmani naturali ȋn pădurile de foioase, doar puii fiind mai expuşi. Mistreţul este o specie activă pe tot parcursul anului, inclusiv iarna.

Lungimea corpului este de obicei 150 cm, iar greutatea medie de 160 kg, dar în Carpați poate să ajungă la 350 kg. Aspectul și forma mistrețului nu poate fi confundat cu nici un alt animal din țara noastră. Coloritul variază de la negru la maro-roșiatic. Vierul prezintă colți înfiorători cu care se apără și îi folosește pe post de armă. Prezența mistrețului se poate simți din cauza mirosului specific și se pot observa locurile săpate de acesta. Preferă pădurile întinse, care îi conferă hrană și adăpost. Mistreții trăiesc în ciurdă. Conducătorul ciurdei este întotdeauna o scroafă bătrână. Ciurda este formată din scroafe, godaci și purcei, masculii se alătură doar în perioada de împerechere. Mistrețul este un animal omnivor. Scroafa înainte de a făta își amenajează un loc cu materiale moi. Purceii prezintă dungi longitudinale pe corp.

Foto 9

Gaiţa (Garullus glandarius) face parte din clasa Aves, ordinul Passeriformes, familia Corvidae. Este o specie de pasăre cu statut controversat ȋn ceea ce priveşte foloasele. Poporul o vede ca pe o specie prădătoare, pentru că ȋn perioada de cuibărit distruge cuiburile altor păsări. Restul anului strică recolta din livezi şi grădini. Specia a fost vȃnată ȋn trecut, fiind considerată dăunătoare sau pentru trofeu, penele albastre fiind puse la pălărie, de vȃnători.

De fapt, gaiţa este o specie dinamică cu rol de nod trofic, adică la această specie se intersectează o mulţime de lanţuri trofice. Reprezintă o sursă permanentă de hrană pentru consumatorii de vȃrf, ca de exemplu uliu porumbar, şoimul călător, dar şi pentru jder şi pisica sălbatică. Această specie făcȃndu-şi provizii pentru iarnă, diseminează fructe uscate şi seminţe prin pădure, mai ales alune şi ghindă. Astfel, specia este folositoare ajutȃnd la regenerarea pădurii. Gaiţa este o specie de interes comunitar.  Caracteristicile gaiței sunt petele albe și albastre de pe aripi. Trăiește în păduri de foioase și rășinoase. Este omnivoră, se hrănește în special cu insecte, dar în alimentația ei întâlnim și ouă, păsări mai mici, șopârle și broaște. Imită cu ușurință alte specii de păsări. Gaița crescută din tinerețe în jurul casei poate învăța cuvinte. Masculul și femela își construiesc împreună cuibul din crengi și paie. Comportamentul tipic al acestei specii este că lasă furnici în penaj, cu acidul formic se apără de paraziți. SPECIE OCROTITĂ DE LEGE.

Foto 10

Foto 11Sturzul cântător (Turdus philomelos) face parte din clasa Aves, ordinul Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre oaspete de vară, care soseşte printre primele din migraţie. Imediat ce se instalează ȋn teritoriu ȋşi semnalează prezenţa printr-un cȃntec puternic, strident dar melodios. Specia se pregăteşte ȋncă de la sfȃrşitul lunii martie pentru cuibărit.

La căptuşirea cuibului foloseşte şi firişoare de graminee, muşchi şi licheni. Scoate 2 ponte pe an. Sturzul cântător este o specie mai puţin antropofilă decȃt mierla. Hrana lui este mixtă, de natură vegetală şi animală, avȃnd preferinţă pentru rȃme şi melci mici pe care-i adună mai ales pe vreme umedă. Spre toamnă are obiceiul să se ȋngraşe mai mult cu fructe. Periclitarea principală provine din timpul migraţiei, fiind prins ȋn plase, pe coastele mediteraniene. Uneori rămȃn la noi puţine exemplare, mai ales ȋn iernile moi. Este specia cea mai frecventă din neamul sturzilor, clocind în toate pădurile şi zăvoaiele din ţară, la şes şi la munte. Cuibul este instalat la înălţimi nu prea mari, în arbori şi arbuşti, care are interiorul de forma unei cupe de carton, formată din lemn putrezit amestecat cu saliva păsării. Vocea este foarte plăcută şi puternică. Toamna migrează spre locurile de iernare din jurul Mării Mediterane. SPECIE OCROTITĂ DE LEGE.

Cinteza (Fringilla coelebs) face parte din clasa Aves, ordinul Passeriformes, familia Fringillidae. Specia este supranumită şi “vrabia pădurilor”, deoarece are unele asemănări cu această specie. Se pregăteşte de cuibărit imediat după ce se ȋntoarce din pasajul de primăvară. La ȋnceputul primăverii masculii ȋşi marchează zona de cuibărit prin cȃntecul cristalin, destul de evident printre alte numeroase cȃntece din pădure.

Clocitul celor 4 – 5 ouă ȋl asigură femela, masculul avȃnd ȋn această perioadă un pronunţat comportament teritorial. Scoate 2 ponte pe an. Se hrănesc cu fructe de pădure, semințe, insecte și larvele acestora. Toamna se asociază ȋn stoluri mai mari, uneori şi cu alte specii de păsări, coborȃnd ȋn zone mai sudice. Numeroase exemplare, mai ales masculi pot fi semnalaţi pe toată durata sezonului rece. Este o pasăre migratoare de talie mică. Masculii tineri ajung în țară înaintea femelelor, de aici vine și denumirea de coelebs = nu este însurat. Primăvara, în perioada de împerechere, masculul care este viu colorat atrage atenția femelei asupra sa prin ciripitul său gălăgios. Cuibul este construit din rădăcini de plante, scoarță de copac, mușchi și paie. Este căptușit cu pene și amplasat la bifurcația crengilor, fiind mascat cu licheni și mușchi. Se hrănesc cu fructe de pădure, semințe, insecte și larvele acestora. SPECIE OCROTITĂ DE LEGE

 

Conservarea biodiversității în doua situri ”Natura 2000” prin implicarea comunităţilor locale

logo fonduri norvegiene
fundatia pentru parteneriat
logo fondul ong
Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014.
Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informației prezentate revin inițiatorilor website-ului. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.