PANOUL NR. 9
PĂSĂRI

Pitulicea sfârâitoare (Phylloscopos sibilatrix) face parte din clasa Aves, ordinul Passeriformes, familia Sylviidae. Specia a suferit un declin populaţional mai ales ȋn arealul ei vestic şi nordic. Acest lucru se datorează unei migraţii foarte lungi, pȃnă ȋn centrul Africii. La noi, populaţia este considerată stabilă. Această specie de pasăre trăieşte numai ȋn interiorul pădurii cu subarboret şi vegetaţie perenă bogată. Pitulicea sfȃrȃitoare preferă adăpostul oferit de coronamentul bogat unde se confundă ȋn jocul de lumini şi umbre, strecurat printre frunze. Pitulicea sfȃrȃitoare se aude de la ȋnceputul lunii mai prin pădure, de multe ori ȋnsoţind drumeţul de-a lungul potecilor. Pleacă destul de devreme, ȋn septembrie, fiind o specie termofilă. Pitulicea  sfȃrȃitoare este o specie de interes comunitar. De aceea se impune protejarea habitatului acestei specii. Specia este ameninţată de fragmentarea habitatului prin exploatări forestiere, managementul defectuos al pădurii şi perturbarea antropogenă. Cântecul seamănă cu un sâsâit. Penajul este viu colorat, galben-verzui pe spate și albicios pe burtă. Trăiește în arbori înalți, cu coronamentul închis. Este o pasăre migratoare. În perioada de împerechere frecvența sâsâitului masculului variază pe durata unei zile. Este intens dimineața, scade treptat și se oprește în jurul amiezii. După amiază, pe la ora trei, începe să cânte iar și continuă până seara. Femela cuibărește pe sol, în crăpături de pământ. Se hrănește cu insecte.

Foto 20

Căpșunica (Cephalantera damasonium)
Este o orhidee, care trăiește mai ales în păduri de foioase și preferă solurile bogate în calcar. Înflorește în mai-iulie. Orhideea este o specie rară și ESTE O SPECIE OCROTITĂ DE LEGE. De obicei orhideele sălbatice cresc în zonele tropicale însă ele pot fi întâlnite şi în medii ca Siberia, Alaska, deşerturile Mexicului sau Anzii Columbiei. Chiar şi in Europa cresc orhidee. Există două specii Australiene care cresc sub pământ, şi se spune că sunt atât de rare încât nu există fotografii color cu ele. De fapt orhideele cresc în orice mediu de la cald la rece, de la uscat la foarte umed. Fiecare continent are o floră de orhidee proprie.

Foto 21

Dacă amintim de Papucul Doamnei sau Sângele Voinicului, este posibil ca o parte din interlocuitori să ştie că ele sunt orhidee. Dacă spunem poroinic, untul vacii, gemănariţa, albina, pribonic, ouăle popii, ura, buhai, trinji, garbiţa, moşisoare, burzisor, căpşunica şi adăugăm faptul că ele sunt orhidee, s-ar putea să fim priviţi ca persoane care inventează nume pentru a impresiona audienţa. Toate aceste plante există însă, fiind consemnate în Flora Romaniei ca fiind orhidee. Sunt orhideele autohtone din Romania! Sunt orhideele autohtone din Europa! În aproape toate ţările europene ele sunt protejate prin lege. La noi doar câteva specii au acest statut. Din cauza lipsei de educaţie în ceea ce priveşte protecţia mediului multe locaţii cu orhidee autohtone au fost distruse. Orhideele reprezintă una dintre cele mai periclitate grupe de plante la nivel mondial.

Orhideea ajunge la înflorire dupa câţiva ani de maturizare. La unele specii, florile pot fi polenizate doar de o anumită insectă, pe care planta o imită ca formă, sintetizând şi feromonul de imperechere al partenerului gazdei. Rizomul este simetric, având formă a două formaţiuni globulare. Seminţele au dimensiuni atât de mici (aproximativ 0,1 mm) încât pot fi percepute ca un grăunte de praf. În schimb, o capsulă poate să conţină sute de mii de seminţe, care sunt împrăştiate de vânt pe hectare intregi de păşune. Ele nu conţin substanţe nutritive, ca urmare, embrionul încolţit va supravieţui doar dacă găseşte în pământ o ciupercă, cu care specia se asociază într-o simbioză care va dura toată viaţa.

Plantele ajung la înflorire dupa mulţi ani de maturizare, timp în care orice perturbare a condiţiilor de mediu le poate distruge. Fiind într-o relaţie foarte strânsă cu mediul în care trăiesc, orhideele sunt printre primele plante afectate de deteriorarea habitatului şi de presiunile antropogenice zilnice. Din aceste cauze, măsurile de protecţie sunt absolut necesare şi sunt foarte urgente, dacă dorim să păstrăm patrimoniul naţional existent.

Între cele 58 de specii de orhidee sălbatice de pe teritoriul României se numără: Anacamptis pyramidalis, Cephalanthera damasonium, Cephalanthera longifolia, Cephalanthera rubra, Cypripedium calceolus, Dactylorhiza fuchsii, Dactylorhiza incarnata, Dactylorhiza maculata, Dactylorhiza majalis, Dactylorhiza sambuccina, Epipogium aphyllum, Epipactis atrorubens, Epipactis helleborine, Epipactis microphylla, Epipcatis palustris, Gymnadenia conopsea, Himantoglossum hircinum, Limodorum abortivum, Listera ovata, Neottia nidus-avis, Nigritella rubra, Nigritella nigra, Ophrys apifera, Ophrys sphaegodes, Orchis coriophora, Orchis laxiflora ssp. elegans, Orchis laxiflora ssp. palustris, Orchis mascula, Orchis militaris, Orchis morio ssp. morio, Orchis morio ssp. alba, Orchis morio ssp. picta, Orchis pallens, Orchis papilionacea, Orchis purpurea, Orchis simia, Orchis tridentata, Orchis ustulata, Orchis x gennarii, Platanthera bifolia, Platanthera chlorantha, Spiranthes spiralis, Traunsteinera globosa.

Privighetoarea de zăvoi (Luscinia luscinia) face parte din clasa Aves, ordinul Passeriformes, familia Turdidae, poate fi confundată cu privighetoarea roşcată (Luscinia megarhynchos). Deoarece ambele specii sunt greu de observat, principalele diferenţe pot fi detectate ȋn funcţie de habitat şi de cȃntec. Prima specie preferă zăvoaie mai umede, pe cȃnd roşcata pe cele mai xerice. Cântecul este stident, imită pocniturile. De obicei cântecul se aude din coronametul arborilor. Trăiește în tufărișurile pădurilor. În țara noastră sosește abia la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai, din Africa. Femela își face cuibul în mai, sub tufișuri, între urzici. Se hrănește cu insecte.  Privighetoarea de zăvoi cuibăreşte ȋn apropierea cursurilor de apă, pe cȃnd cea roşcată poate fi ȋntȃlnită şi prin aglomerările de arbuşti răspȃndiţi de-a lungul culturilor agricole sau pe pajişti. De asemenea, cȃntecul la specia de zăvoi este mai puţin melodios şi se termină cu note joase. La privighetoarea roşcată cȃntecul se termină ȋn crescendo. Arealul la privighetoarea de zăvoi prezintă tendinţe de expansiune şi are limita lui vestică ȋn interiorul arcului carpatic. Uneori, ambele specii pot folosi aceeaşi nişă ecologică. Sunt specii de interes comunitar, strict protejate.

Foto 22

 

Conservarea biodiversității în doua situri ”Natura 2000” prin implicarea comunităţilor locale

logo fonduri norvegiene
fundatia pentru parteneriat
logo fondul ong
Proiect finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014.
Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informației prezentate revin inițiatorilor website-ului. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.